vineri, 30 decembrie 2011

Relaţia dintre diferenţierile intelectuale şi mediul socio-cultural de creşcendenţă la adolescenţi

     Dacă tot mi-am primit înapoi dreptul de abuz asupra realităţii virtuale (pentru cei care încă nu mă cunosct netu) *wink wink*, hai să abordăm şi acest subiect titular, foarte iubit, consacrat, ocolit şi de clima musonică etc.
   A trecut ceva timp, ne tot îndreptăm asemeni unei vaci care nu-şi vede coada într-o tornadă spre atotaşteptatul "end of days", drept pentru care răspunsurile la unele întrebări trebuie să-şi facă debutul... acum ori niciodată. Lăsând la o parte introducerea, intrăm în materia chiflei cu o teorie preluată dintr-un viitor text filozofic: "... dezvoltarea intelectuală pe plan bilateral este direct proporţional cu nivelul de compatibilitate şi acceptare relativă în cadrul anturajului social la nivel de relaţii interumane mediocre şi nu numai...".

   Hmmm, da... mediocru, adică simplu, fără necesitatea unui efort intelectual sărit pe de scală, un fel de acţiuni involuntare pe care de cele mai multe ori le folosim inconştient, dar care mai presus de orice, ne formează personalitatea şi imaginea pe care o avem în mintea persoanelor cu care interacţionăm la intervale diferite (de timp normal), (moment, oră, zi, săptămână, an, odată în viaţă, etc), că indiferent de ce mi-ar spune oricine, nimeni nu are aceeaşi prestaţie socială cu o persoană pe care o vede zilnic (un coleg/colegă de clasă), s-au cu una pe care o vede pentru prima dată (străin random), s-au anumite rude care vin în vizită doar de sărbători... lista poate continua dar cred că a-ţi înţeles ideea. Tema de azi se referă la influenţele pe care aceste micro grupuri sociale le au asupra percepţiei informaţiei şi reproducerea ei probabilă într-un viitor apropiat sub formă de cultură generală, spre exemplu. Consider că orice mediu (social şi/s-au natural) îşi are impactul asupra intelectului uman, mai mult s-au mai puţin, în funcţie de nivelul de percepţie al fiecăruia, dar un lucru este cert: adaptabilitatea presupune preluarea unor caracteristici definitorii pentru fiecare grup şi integrarea sinelui în pesona grupului respectiv. Eu unul recomand ca această integrare să se realizeze fară atingerea integralităţii individuale, cu scopul de a prezerva unicitatea individuală, la urma urmei e o chestie de perspectivă, ţine de voinţa fiecăruia.

   Şi după un "preludiu" aşa de consistent, acţiunea principală ar trebui să fie devastatoare, dar nu prea are rost să fie (adevărul nu doare doar pentru nesimţiţi şi ce pe painkillere), cât timp vei gândi înainte să acţionezi, chiar dacă nu vei face decizia potrivită ai de partea ta prerogativa încercării, iar cea mai mare învăţătură care poate fi sustrasă din greşeli este că o greşeală mai mare poate fi o prezenţă concretă şi permanentă, nimic nu e bătut în cuie.

   Concluzionând această "penetrare" în materia capacităţilor umane de integrare putem spune următorul lucru: cât timp prieteni sunt aleşi bine şi decizile luate corespunzător, această relaţie prezentată foarte frumos în titlu va fi una de prietenie pe plan pozitiv, integralitatea păstrându-se până în cele mai mici detalii.